top of page
Instagram: Instagram

Poezii

"Ultimul Craciun"

  

Sunt ca un Greench

Urăsc orice

Dar mai ales Crăciunul.

Sunt un mic diavol, asta e clar

Ca mine nu-i nici unul.

Când văd pe stradă colindători

Îmi vine să îi alung

Să îi înjur, să îi scuip pe toți

Dar parcă nu-i destul

Îmi vine să vomit, mă jur

Când văd atâtea bucurii

Ce brazi? Ce ornamente? Ce atâtea jucării?

De l-aș vedea pe moș Crăciun

Pe bune în fața mea

I-aș rade barba aia albă

Și pe loc eu l-aș bătea.

Nu mai suport nici un colind

Și nici vreo melodie

Aș sta în casă și aș dormi

În liniște deplină.

-Ce se întâmplă?

-Cine ești tu?

-Și ce vrei de la mine?

-Te rog să ieși din casa mea

Sau pun câinii pe tine?

- Eu sunt un înger cenușiu

Ce vin de dincolo

Am auzit de a ta acreală

Și nu-i deloc de bine.

Nu îmi place cum tu te comporți

Cu această sărbătoare

Ești ca un sloi de gheață rece

Ai sufletul de piatră

Iar a ta inimă e plină

De așchii ascuțite

De ar trebuii un clește în flăcări

Pe loc să ți le scoată.

Te știu de când aveai 8 ani

Erai sărac material

Dar cu o inimă mare

Ce te-a făcut ca tu, dintr-un copil cuminte

Să devii asa de rău?

Să urăști tot ce-i frumos

De ce ești asa de acru?

- Viața m-a făcut cum sunt

Ieri eram un cerșetor

Azi sunt un om important

Nu am timp de pierdut, cu asemenea prostii

-Auzi la el Crăciun!

Pentru voi e o Sărbătoare

Pentru mine e o zi, ca oricare alta

Nu am de gând să mă schimb

-Asta îmi este soarta.

Îngerul a dispărut, de parcă nici nu a fost

Iar al nostru acru domn, se gândii

La ce-i spusese îngerul cel cenușiu

Timpul trecea, iar îngerul îl vizita

Cu fiecare vizită , bărbatul își amintea

Cum era când era mic.

Simțea furnicături, un frig imens în suflet

Până într-o zi, când al nostru înger

Pe bărbat îl găsii, întins pe pat

Alb la față ca zăpada

Îngerul știa, la fel și bărbatul,

că al său sfârșit se apropia

Cu ultimele puteri bărbatul mărturisii

- Regret că am fost atât de rău

Nu pentru mine îmi pare rău

Îmi pare rău doar pentru tine

Ca ai ales un om ca mine

Pe care tu dragă prieten

Să îl schimbi, și să îl faci mai bun

Tu ai încercat, dar ce folos?

Totul a fost de prisos

Cuvintele nu își mai au rost

Și acum în ultima mea clipă

Pe acest sărman pământ

Vreau să petrec cu tine alături

Acest ultim Crăciun.

©2020 by Jurnalul unui poet. Proudly created with Wix.com

bottom of page