
Poezii
"Ultimul Craciun"
Sunt ca un Greench
Urăsc orice
Dar mai ales Crăciunul.
Sunt un mic diavol, asta e clar
Ca mine nu-i nici unul.
Când văd pe stradă colindători
Îmi vine să îi alung
Să îi înjur, să îi scuip pe toți
Dar parcă nu-i destul
Îmi vine să vomit, mă jur
Când văd atâtea bucurii
Ce brazi? Ce ornamente? Ce atâtea jucării?
De l-aș vedea pe moș Crăciun
Pe bune în fața mea
I-aș rade barba aia albă
Și pe loc eu l-aș bătea.
Nu mai suport nici un colind
Și nici vreo melodie
Aș sta în casă și aș dormi
În liniște deplină.
-Ce se întâmplă?
-Cine ești tu?
-Și ce vrei de la mine?
-Te rog să ieși din casa mea
Sau pun câinii pe tine?
- Eu sunt un înger cenușiu
Ce vin de dincolo
Am auzit de a ta acreală
Și nu-i deloc de bine.
Nu îmi place cum tu te comporți
Cu această sărbătoare
Ești ca un sloi de gheață rece
Ai sufletul de piatră
Iar a ta inimă e plină
De așchii ascuțite
De ar trebuii un clește în flăcări
Pe loc să ți le scoată.
Te știu de când aveai 8 ani
Erai sărac material
Dar cu o inimă mare
Ce te-a făcut ca tu, dintr-un copil cuminte
Să devii asa de rău?
Să urăști tot ce-i frumos
De ce ești asa de acru?
- Viața m-a făcut cum sunt
Ieri eram un cerșetor
Azi sunt un om important
Nu am timp de pierdut, cu asemenea prostii
-Auzi la el Crăciun!
Pentru voi e o Sărbătoare
Pentru mine e o zi, ca oricare alta
Nu am de gând să mă schimb
-Asta îmi este soarta.
Îngerul a dispărut, de parcă nici nu a fost
Iar al nostru acru domn, se gândii
La ce-i spusese îngerul cel cenușiu
Timpul trecea, iar îngerul îl vizita
Cu fiecare vizită , bărbatul își amintea
Cum era când era mic.
Simțea furnicături, un frig imens în suflet
Până într-o zi, când al nostru înger
Pe bărbat îl găsii, întins pe pat
Alb la față ca zăpada
Îngerul știa, la fel și bărbatul,
că al său sfârșit se apropia
Cu ultimele puteri bărbatul mărturisii
- Regret că am fost atât de rău
Nu pentru mine îmi pare rău
Îmi pare rău doar pentru tine
Ca ai ales un om ca mine
Pe care tu dragă prieten
Să îl schimbi, și să îl faci mai bun
Tu ai încercat, dar ce folos?
Totul a fost de prisos
Cuvintele nu își mai au rost
Și acum în ultima mea clipă
Pe acest sărman pământ
Vreau să petrec cu tine alături
Acest ultim Crăciun.

